Mai are rost?

Seri de vară. L(e)-am aşteptat. Meditaţii până -n zori de zi.

Trecutul. O parte din mine,

Viitorul. Plin de neprevăzut.

E greu să mă cunoşti.


Cine sunt?

Mi- am dorit să simt şi am primit ce am dorit.  Şi totuşi am fost speriată. E greu să simţi intens. Nu poţi fi înţelept, când eşti îndrăgostit.

Am mai şters nişte fotografii, am mai ascuns nişte postări, m-am mai împrietenit cu nişte necunoscuţi. Visele mi se împletesc cu regretele. încep să îmi doresc să dezvălui cât mai puţin.  

Mă las să cad într-o stare de melancolie. Mintea mea e în sfârşit goală, dar inima e la fel de plină de fantezii: "totul are rost, atât timp cât încă îţi doreşti."

Postul ăsta l-am început în 2017, câteva rânduri... Dar am putut să îl termin abia acum. În casa mea miroase a vanilie şi îmi aminteşte de o altă casă. 

" - Tu doar atât simţi?"
 Mi-e frică să dau publish unor sentimente.