Sfarsit. De vara

Azi dedic un post unui om pe care  nu l-am intalnit. L am cunoscut doar din povestiri.

Cum era. Ce ii placea. Pe cine iubea. Detalii care l -au conturat in mintea mea.

Ca personajul unei carti, pe care il descoperi si ti-l imaginezi in functie de ce scrie autorul. Autorul operei era, acum,fratele lui.

Il descria :  N era un om vesel. Sufletul petrecerilor. Un barbat cuceritor. Usor copilaros. Un om Bun.

Mi as fi dorit sa intalnesc un om bun si imi formasem o imagine a lui, dar cand i am vazut fotografia, am inteles ca totul se potrivea. Ca un puzzele ce tocmai a fost rezolvat. Asa arata. 

Caracterul se regasea in trasaturile lui. 

Avea ochi profunzi, caprui si blanzi si  un  chip senin. Pe buze, un fel de zambet subtil ce sugera si veselie si tristete  .  Mimica fetei ii conferea un aer seducator. Usor arogant.Usor timid.

In copilarie el era fratele cel mic, rebel si alintat. Mama il proteja. A crescut. Distractii. Petreceri. Lumea il placea. 
Parea  era o fire vesela. A iubit aceeasi femeie mult timp. S au casatorit. S au despartit.  Ea i a ramas in suflet, asa cum ne raman melodiile perfecte in care ne regasim.

Sensibil, extrovertit, cauta compania oamenilor care ii semanau. Serile, lua pulsul vietii in locurile de unde se auzeau rasete si predomina voia buna. 

Avea entuziasmul fascinant al unui copil dornic sa descopere zi de zi ce ii mai poate oferi lumea. 

Peste 30, inca prea tanar, si un fel de accident tampit. O linie prea fina intre viata si sfarsit (...)

Stiu, durerea se transforma in timp in resemnare. Si resemnarea in acceptare.
 Si tu o sa ti-l amintesti mereu zambind.