A fost odata...

A existat candva, in viata fiecarei fete, o perioada de glorie numita "gasca mea". Popcorn, pizza si filme de amor. Barfe si discutii despre una unii despre alta altele, cu orele la telefon. Sesiuni de shopping in magazinele preferate si sesiuni de shoturi in pubul central. Cafele, cafenele, sfaturi sincere si ras isteric. Situatii ce pareau eterne.

Intrebarea este: dureaza gasca "tinere si nelinistite" pentru totdeauna ?

Sunt vechile prietenii de actualitate? Sau au devenit cele cu care imparteam momente si secrete, persoanele cu care nu mai avem nimic de impartit?

Anii trec si, inevitabil, aduc cu ei schimbarea. A noastra si a lor. 

Responsabilitatile cotidiene se (ne) modifica, devenind din ce in ce mai numeroase si solicitante.

Si intre un job cu program peste program, un nou iubit, ore zilnice de sala si cursuri saptamanale de limbi straine parca nu mai avem timp de conversatii lungi la telefon si betii. 

Apar cunostinte noi care se transforma in legaturi si influente noi. Ajungem sa traim o viata agitata si proprie care ne separa de ce experimentam odata, la comun, in gasca.

Dar, cand nu investim cu regularitate in vechile relatii, asezandu-ne toate 6 la o masa, ce vom avea de povestit?

Prietenii de ieri, necunoscutii de azi?

Viata  este asemenea unei calatorii pe parcursul careia ne facem buni camarazi de drum. 

Si ma intreb, cand alegerile ne asaza pe cai diferite va exista mereu o intersectie unde ne vom regasi? Sau vom zambi la ce a fost si vom merge mai departe, pe drumuri paralele?