Dragostea sau banii?

Intreba cineva pe instagram.

Banii raspundeau cu argumente domnisoarele de 16 si 20 de ani.

Ba chiar una dintre ele sustinea ca "barbatii care nu-s capabili sa produca bani nu merita iubiti".

Imi vin in minte frumoasele relatari ale unei amice... care entuziasmata a decis sa plece intr-o vacanta e(ro)xotica cu un anumit barbat. Un barbat cu foarte multi bani.

Vacanta se anunta a fi spectaculoasa. Mare, soare, peisaje de vis, nopti petrecute in hoteluri luxoase si cine pe la restaurante scumpe.

Ea tanara, desteapta, sexy. El, doar tanar. Un barbat, asa cum avea sa-l descopere, arogant, pe care nu l intereseaza sa arate, sa se imbrace sau sa se comporte bine "fiindca el are bani".


A fost o vacanta scumpa care a tinut multe zile si prea multe nopti.

Nu s-a bucurat nici de imbratisari tandre sau sarutari sub stele, nici de nopti de pasiune. "Lui ii place sa stea. Pe spate, cu ochii inchisi."

Banii nu vin des sub forma unui Brad Pitt tanar, atletic si pasional, ci mai degraba sub forma unui brunet caruia ii place mancarea.

Asadar, cand ai de ales intre dragoste si bani, tine minte ca ce -ti doresti s-ar putea sa se indeplineasca. Iar un barbat modest la 26 de ani, poate fi milionar la 38. Ar fi bine sa fii langa el... :)

Eu am crescut cu romane de dragoste si am citit cu pofta povestirile pline de erotism ale lui Anais Nin, care se iubea pe cearsafuri rupte si ieftine...

Mereu m-a fascinat acest sentiment si modul necioplit in care se joaca cu sufletul si mintea. Si cred ca e o binecuvantare sa poti iubi...

Alta sunt eu

Blogul asta e plin de imagini in alb si negru. Un blog personal, dar public.

O contradictie? 


Dupa ce le- am publicat, am recitit trei posturi. Unul dintre ele, preferatul meu. Restul... sunt ganduri asternute si uitate.

Obisuiam sa scriu despre relatii,  fiindca la astea ma pricep. Nu fiindca as fi avut multe...

Din pacate, sau din fericire, relatiile mele sunt putine la numar. Dar, am stiut sa inteleg si sa observ.

Si Freud a pus, prin observatie, bazele pishanalizei...


Iubitul meu imi spune ca am un talent si ca il irosesc.

"Nu stiu sa scriu altfel decat motivata de emotie."-  ma justific eu.

" Esti alta cand scrii". Indrazneata. Experimentata. Profunda.


Si nu ma surprind afirmatiile lui. Eu dezvalui lumii putin din mine.  Zambete scurte, priviri prea lungi sau usor timide, voce si gesturi copilaresti. Am fost si zgomotoasa, acum sunt prea discreta.

In posturile mele exagerez, minimalizez, scriu adevarul, ascund adevarul. Inspir si ma inspira melodiile cu ritmuri lente, randurile filosofice scrise de oameni destepti, filmele fara final fericit. Scriu neintrerupt sau cu pauze prea lungi. Recitesc cu enuziasm sau detasament, inainte de a publica. Si raman mereu surprinsa, cum in toate posturile mele,  prin unele expresii sau cuvinte o "alta"  se incapataneaza sa iasa la suprafata...



 " alta sunt (tot) eu..."