Ştiaţi că Mr. Grey există? În realitate nu cumpără edituri pentru ca iubita lui să aibă unde lucra, cumpără doar reviste. Întrebarea e cine
Am un amalgam de gânduri în minte. Dar cumva, starea pe care o am mă împiedică să le exprim. E o singură melodie pe care o pot asculta la nesfârşit şi n are legătură cu nimic altceva, decât cu dragostea. Dar cui îi mai pasă de dragoste în lumea asta superficială în care trăim? Noi suntem educaţi să ne dorim succes, iar succesul înseamnă
Nimic nu are sens. Revin aceleaşi întrebări obsesive care încep cu "de ce". Încă n am răspuns.
Scriu exemplar. Cu diacritice,
Lumea care mă cunoaşte îmi reproşează că eu nu ştiu să fac compromisuri. Că nu ştiu să zâmbesc şi să
Văd multă ipocrizie în jur. Zâmbete prea forţate, caractere duplicitare, suflete goale.
Şi care e miza?
Fericirea nu e pe chipul niciuneia. Femei de 30 de ani consumate deja.
Mi e teamă de dorinţele mele măreţe şi că eu nu le pot îndeplini cu compromisuri. Vezi, asta e problema mea, orice compromis făcut în loc să mă apropie de visul meu, m ar îndepărta. Eu încă cred în autenticitate, în dreptate, în bunătate şi în alte basme. Aşa sunt. Din când în când mai fac testări ca să mi demonstrez că sunt mai inteligentă decât media şi dacă sunt diferită, nu e de rău.
Cel mai frumos compliment pe care l am primit a fost să nu mă schimb. A fost ceea ce aveam nevoie să aud, căci, nu i aşa, toţi vor să ne schimbe. Şi când nu ştiu ce am de făcut, mă agăţ cu diperare de aceaste vorbe măreţe. Şi de ce m aş schimba? Visele mele sunt
Simt că postul asta e ca un test pe care nu mai pot să l trec. Am recitit ce am scris. Şi aş vrea să completez, să detaliez, să editez. Ştiu că sunt persoane care mă citesc şi nu o să înţeleagă. Dar totul are un sens pentru mine şi, poate, e de ajuns.
