Compromisuri

Ştiaţi că Mr. Grey există? În realitate nu cumpără edituri pentru ca iubita lui să aibă unde lucra, cumpără doar reviste. Întrebarea e cine (n) -ar vrea să fie norocoasa din dreapta lui...



Am un amalgam de gânduri în minte. Dar cumva, starea pe care o am mă împiedică să le exprim. E o singură melodie pe care o pot asculta la nesfârşit şi n are legătură cu nimic altceva, decât cu dragostea. Dar cui îi mai pasă de dragoste în lumea asta superficială în care trăim? Noi suntem educaţi să ne dorim succes, iar succesul înseamnă doar bani.

 Nimic nu are sens. Revin aceleaşi întrebări obsesive care încep cu "de ce". Încă n am răspuns.


Scriu exemplar. Cu diacritice, aşa cum mi s a impus.


Lumea care mă cunoaşte îmi reproşează că eu nu ştiu să fac compromisuri. Că nu ştiu să zâmbesc şi să profit îndur. Adevărul e altul. Nu vreau să fiu aşa.


Văd multă ipocrizie în jur. Zâmbete prea forţate, caractere duplicitare, suflete goale.
Şi care e miza?
Fericirea nu e pe chipul niciuneia. Femei de 30 de ani consumate deja.


Mi e teamă de dorinţele mele măreţe şi că eu nu le pot îndeplini cu compromisuri. Vezi, asta e problema mea, orice compromis făcut în loc să mă apropie de visul meu, m ar îndepărta. Eu încă cred în autenticitate, în dreptate, în bunătate şi în alte basme. Aşa sunt. Din când în când mai fac testări ca să mi demonstrez că sunt mai inteligentă decât media şi dacă sunt diferită, nu e de rău.

Cel mai frumos compliment pe care l am primit a fost să nu mă schimb. A fost ceea ce aveam nevoie să aud, căci, nu i aşa, toţi vor să ne schimbe. Şi când nu ştiu ce am de făcut, mă agăţ cu diperare de aceaste vorbe măreţe. Şi de ce m aş schimba? Visele mele sunt cu despre oameni rebeli, visători şi neîmblânziţi. Şi atunci? N aş mai coincide cu propriul vis.

Simt că postul asta e ca un test pe care nu mai pot să l trec. Am recitit ce am scris. Şi aş vrea să completez, să detaliez, să editez. Ştiu că sunt persoane care mă citesc şi nu o să înţeleagă. Dar totul are un sens pentru mine şi, poate, e de ajuns.

Greseli

Note to myself*

Cred ca este gresit sa cauti, atunci cand nu esti cautata.

Septembrie

Mi am reciti postarile. Trebuie sa retin doua lucruri:

1. Am un talent.

2. Talentul nexploatat se iroseste.

Am inteles din tot ce am scris, cum a fost relatia pe care  o am am avut-o.
Timpul verbului e la trecut si trebuie sa ma obisnuiesc cu asta.

O relatie complicata si frumoasa. In care el mai mult lipsea. Surprinzator, nu i simteam atat de mult lipsa atunci si intelegeam. In interviul pe care mi l-a dat a spus ca o femeie trebuie sa fie mereu alta. Sa aiba, asemenea unui diamant slefuit, mai multe fatete, sa nu l plictiseasca. Eu am jucat in relatia noastra un numar limitat de roluri, iar rolurile interpretate le a invatat pe de rost. Ca intr-un joc de poker, cunosti ticurile adversarilor si anticipezi ce va urma.


Previzibil, dragul meu?

Eu nu divulg niciodata lumii ce mi place cu adevarat. Am experimentat asta cu prima mea carte preferata. Cand am vorbit despre ea, oamenii au inceput sa aiba pareri si toate discutiile inutile despre cat de bine, sau nu, e scrisa cartea, m-au facut sa simt ca ceva ce mi apartinea mie, e acum pe buzele tuturor si apartine lor. 

Despre relatia asta am povestit cel mai mult pe blog. Si cea mai sincera am fost cu o fosta colega. Ei am putut sa i spun tot. Si sfatul ei a fost sa pun punct. Eu am pus puncte de suspensie si cel mai des, semne de intrebare.

"Ma iubești? "

As vrea sa renunt la tot. Si as vrea sa păstrez tot. Si nimic n ar putea descrie mai bine starea mea actuala. E încă un post ca o confesiune, si doar noi  eu stiu ce  înseamnă ce am scris. Sunt obosita. Imi fac bagajele si maine voi pleca intr o excursie din care simt ca ma voi întoarce diferita.

*Din titlurile unor postari, pare ca sunt obsedata de sfârșituri. De fapt, sunt speriata de ele. 

Sfarsit. De vara

Azi dedic un post unui om pe care  nu l-am intalnit. L am cunoscut doar din povestiri.

Cum era. Ce ii placea. Pe cine iubea. Detalii care l -au conturat in mintea mea.

Ca personajul unei carti, pe care il descoperi si ti-l imaginezi in functie de ce scrie autorul. Autorul operei era, acum,fratele lui.

Il descria :  N era un om vesel. Sufletul petrecerilor. Un barbat cuceritor. Usor copilaros. Un om Bun.

Mi as fi dorit sa intalnesc un om bun si imi formasem o imagine a lui, dar cand i am vazut fotografia, am inteles ca totul se potrivea. Ca un puzzele ce tocmai a fost rezolvat. Asa arata. 

Caracterul se regasea in trasaturile lui. 

Avea ochi profunzi, caprui si blanzi si  un  chip senin. Pe buze, un fel de zambet subtil ce sugera si veselie si tristete  .  Mimica fetei ii conferea un aer seducator. Usor arogant.Usor timid.

In copilarie el era fratele cel mic, rebel si alintat. Mama il proteja. A crescut. Distractii. Petreceri. Lumea il placea. 
Parea  era o fire vesela. A iubit aceeasi femeie mult timp. S au casatorit. S au despartit.  Ea i a ramas in suflet, asa cum ne raman melodiile perfecte in care ne regasim.

Sensibil, extrovertit, cauta compania oamenilor care ii semanau. Serile, lua pulsul vietii in locurile de unde se auzeau rasete si predomina voia buna. 

Avea entuziasmul fascinant al unui copil dornic sa descopere zi de zi ce ii mai poate oferi lumea. 

Peste 30, inca prea tanar, si un fel de accident tampit. O linie prea fina intre viata si sfarsit (...)

Stiu, durerea se transforma in timp in resemnare. Si resemnarea in acceptare.
 Si tu o sa ti-l amintesti mereu zambind.