Mi a sugerat un amic sa abordez pe blog un subiect de genul "cum isi aleg femeile partenerul" si tot el mi a spus ca femeile isi aleg parteneri gresiti "in ideea ca ii vor tranforma in baieti buni...se vad asa salvatoare."
Sindromul salvatoarei este intalnit intr un procent foarte mare, fiindca femeia se incapataneaza sa creada ca ea este " the one", cea de dragul caruia el se va schimba. Din pacate, sau poate din fericire, rar se intampla asta. Barbatul isi ramane fidel siesi, iar femeia ramane dezamagita.
Revenind la intrebare, imi este imposibil sa ofer un raspuns exact. Aceasta alegere a partenerului difera de la femeie la femeie. Unele sunt atrase de ambalajul exterior ( corp lucrat, haine la moda, zambet de manechin), altele sunt fascinate de intelect, cele mai multe sunt ispitite de masculii cu potential financiar, si tot asa....
De fapt, alegerea partenerului se face inconstient. Depinde de mesajele cu care femeia a fost crescuta, depinde de relatia pe care a avut-o cu tatal sau cu fratele. Daca mama i-a repetat sa puna mana pe un barbat avut, cam spre asta se va orienta copila devenita adulta. Daca tatal a fost absent, introvertit, putin comunicativ spre genul acesta de barbat se va duce fetita la maturitate.
Femeia proiecteaza asupra barbatului un tipar pe care ea il are deja format. O femeie indragostita distorsioneaza realitatea. Are puterea magica de a-i hiperboliza calitatile masculului si de a i diminua drastic defectele. La inceputul relatiei, poate sa il considere geniu, chiar daca el a gresit rezultatul impartirii, iar la sfarsit, cand pasiunea s-a stins, il va transforma din geniu intr-un " prost fara scrupule."
Sunt putine femei care stiu clar ce vor de la un barbat, si care il evalueaza in mod realist, refuzandu-l daca el nu indeplineste sirul de atribute indispensabile.
Majoritatea
intra in relatie fiindca trebuie sa aiba o relatie, altfel sunt
excluse din societatea care functioneaza sub dictonul " in 2" si sunt
luate la intrebari de bunici, mame, verisoare mai mari si rudele de
gradul 3.
De multe ori, femeia intra intr-o relatie in care se va autominti.
Daca nu l place foarte
mult, lasa ca are bani si contabalanseaza, daca e urat, se comporta
frumos, daca e foarte indragostita il transforma din broscoi in print.
Se preface si fata de ea, ca e bine, cand
de fapt nu e bine. Doar ca prefacatoria nu poate dura la nesfarsit, si
rand pe rand vor iesi la suprafata lucrurile pe care a refuzat sa le vada si sa le auda.
Imi
povestea zilele trecute o prietena ca a cunoscut, intr-un club, un tip
de 45 si ca se simte atrasa de el. O intreb "ce ti-a placut cand l ai
vazut? " si imi raspunde " felul lui de a se comporta acolo, felul de a
privi, gesturile, intr-un cuvant atitudinea."
Si
apoi continua " da' e divortat, are copii si apoi ce spune societatea?!
Uite-o si pe asta, cu cine umbla?! De ce sa ma complic?"
Corect.
Mai bine iti alegi unul de varsta ta, de care nu te simti atrasa, dar
care e bun de prezentat mamei. La naiba cu ce vrei tu.
De fapt, femeia isi alege partenerul in functie de ceea ce are in interior. Daca e nesigura, complexata, frustrata, plina de dezamagiri, legata de trecut va alege prost. Daca e multumita de cine e, ce face si ce are, va avea pretentii.
N as fi vrut, dar ajungem la ceea ce specialistii numesc "dezvoltare personala". Poti sa dai vina si pe actualul, si pe ex-ul si pe cei care au fost si vor mai fi...dar alegerile proaste iti apartin. Iar partenerul de langa tine, relatiile cu cei din jurul tau sunt, cum tot specialistii spun, reflectari din tine.
De fapt nu doar femeile sunt complicate si habar n-au ce vor atunci cand vine vorba sa-si aleaga partenerul. La prima vedere, barbatii vor una cu craci, buci si tatze ( stiu ca e limbaj de mahala dar de ce sa ne mintim, asta-i perceptia asupra noastra) care sa fi trecut prin cat mai putine paturi ( de parca asta ar conta), insa analizand persoane apropiate si chiar pe mine pot spune ca tiparul descris de tine aici se aplica si la barbati.
RăspundețiȘtergereConteaza mult educatia primita si parerea celorlalti, am cunostinte care-au renuntat la relatii din cauza copiilor ei ( ce va zice lumea cand ma vede ca cresc copilul altuia?) , din cauza etniei ( cum sa ma duc cu o, ma scuzi, cioara acasa?), si altele mult mai scarboase ( ca de ex cei cu putulica mica se plang spunand ca ce sa stea ei cu aia, la cati au bagat milogu-n traista ei sigur are diametrul cat golful Persic, o ineptie de altfel). Ideea e ca putini oameni se intreaba de ce fac anumite alegeri, de ce ei sunt principalii vinovati pentru esecurile lor personale, ca ei traiesc "asa, sa fie" fara sa gandeasca la ce anume isi doresc cu adevarat si ce-i face fericiti si ca, poate, ar fi mai fericiti traind dupa principiile lor decat daca aleg dupa principiile altora. Dar cred ca asa a fost dintotdeauna deci nu sufar de sindromul "epoca noastra e de vina", ba chiar as putea spune ca acum cei care vor sa combata o astfel de mentalitate au o sansa mai mare de-a reusi.
Iti dau dreptate.... si da, in trecut societatea era mult mai indoctrinata, dar a alege liber, e si astazi, un fel de act de curaj..
RăspundețiȘtergere