Jurnalul unei amante

Ieri, datorita Carinei, am descoperit un blog foarte mijto. Titlul, sugestiv, promitea pareri personale, povesti picante, experiente impartasite. Voiam sa aflu (daca nu stiam deja) ce inseamna sa joci rolul de amanta.
Citesc. La inceput cu scepticism, apoi cu interes. Randurile nu mi ofera un raspuns, in schimb imi dezvaluie identitatea unui personaj fascinant. Autoarea, necunoscuta, sustine ca personajul fascinant exista si e chiar ea. Asa sa fie?

Ii spun Carinei ca mi ar placea sa o intalnesc si mi raspunde ca anonimatul e de inteles in cazul ei. Povestile  prea indraznete pot fi spuse doar din spatele unui monitor.

Nu cred. Sunt prea multe personaje minunate in carti si prea putine in realitate. Povestile indraznete ar trebui glasuite tare, in public. Ca sa inspire.

Blogul de care vorbesc e un manifest pentru libertatea de a fi tu. Femeile afirma prin comentarii ca invideaza viata pe care cuvintele scrise cu pasiune le o dezvaluie. O invideaza, dar nu o traiesc.

Pentru ca e nevoie de curaj sa inseli un sot sau sa fii tu cea cu care un sot insala, sa traiesti nopti de extaz si clipe de solitudine, sa ai numarul iubitilor echivalent cu cel al anilor.

Barierele noi le construim. Mintal. Alegem sa ne complacem in banal si monotonie cand putem trai aventura si extraordinarul.

Din Jurnalul unei amante:

" M-am intors frematand de viata si cu o dorinta vie de a incerca tot ce e posibil in viata asta (..) Mi-am legat incheietura mainii intr-o bratara aurie, delicata, in forma de sarpe, de la Tiffany, ca sa imi amintesc mereu de cele mai frumoase zile din viata mea, de setea nebuna de a-mi inventa singura stilul de viata, credintele, pacatele.

Sunt fericita. Sunt foarte fericita."

Ah, si cat ma incapatinez sa cred ca e reala.