O artista

Iubesc viata artistilor. Mereu mi am dorit sa fiu unul dintre ei. Nu actrita si nu cantareata. Desi ma fascineaza feminitatea si gratia persoanajelor feminine din filmele vechi. Ma incanta si spectacolele opulente ale celor de pe scena. Dar nu. As fi vrut mai degraba o cariera care sa nu ma expuna atat de mult.
O pictorita, sa fi dat viata celor mai adanci fantezii. Imi plac culorile si singuratatea. Dar imi lipseste talentul. Puteam sa-l fi mostenit de la tata,  nu l-am mostenit...

Atunci as fi putut fi o dansatoare cu un trup frumos. Nu o balerina. caci ele sunt prea delicate. O dansatoare de flamenco. Sau tango. As fi ales un dans care sa exprime feminitate si erotism. Sa exersez cu pasiune opt ore pe zi. Sa port rochii rosii mulate pe talie, o floare la ureche si parul strans in coc.

Sau as fi putut sculpta. Forme complicate si greu de inteles. Asa ca mine.
Sau poate as fi putut crea din materiale fine vesminte in nuante soft. Sa imbrac silutete diafane. Sa  traiesc intr-o lume a luxului si a inovatiei. Ca artistii care se ascund in spatele brandurilor. Sa fiu o excentrica, definita prin stil si unicitate.

As fi putut fi fotograf. Sa calatoresc in lumea- ntreaga si sa fotografiez femei. Nud.

Sau poate as fi putut fi o actrita. De teatru.  Ratata si necunoscuta. Si nu mi-ar fi pasat. As fi avut  vise nerealizate si sperante eterne ca se vor realiza. Mi as fi daruit inima unui regizor mai in varsta. Cu ochii negri si alungiti si pielea aramie. Care m-ar fi inselat. Si parasit. Dar pe care l-as fi iubit. 

As fi putut fi scriitoare. Si poate o sa fiu. Dar imi lipseste timpul, desi perspectiva  imi pace. O camera a creatiei,  inalta si cu tapet, o biblioteca plina de carti, tablouri cu siluete pe pereti, un fotoliu jos in spatele unui birou mare. Un laptop deschis nonstop si muzica ambientala. Ferestre mari cu draperii albe. Fum. Daca as fi scriitoare as fuma. Tigara dupa tigara. Si as bea. Vin. Minimum un pahar pe zi. Sa- mi faciliteze inspiratia. Si as risca. Mult. Ca sa am ce povesti.









Cand voi fi artista, orice fel de artista voi purta ruj rosu pe buze si rochii lungi, mulate pe trup. Cu spatele gol. Si blanuri scumpe. Si ochelari cu rame rotunde. Si voi avea un tatuaj. Doua, trei. Si o singura atitudine: " i don't give a fuck".

Rolurile femeii: iubita, amanta, sotie

                                                                   

Si nu neaparat in aceasta ordine :-).

Sunt o feminista convinsa si cred cu tarie in capacitatea femeii de a fi mai mult decat sursa de placeri sau cicaleli. Reducerea ei la unul dintre aceste statute e pura deceptie.

Am fost acuzata ca spun lucrurilor pe nume cu prea mare franchete, iar asta nu o sa mi aduca multi admiratori. Imi asum riscul. Oamenii fug de adevar si prefera o minciuna care sa le bucure auzul.

Sa citeasca povesti. Dar ca sa le traiasca, trebuie sa munceasca.. :-)

Revin la tema propusa in titlu. Ce rol  joaca azi femeia? Mama, logodnica, sotia lui X?

Nu suna mai bine:  femeie de afaceri, doctor, director, scriitoare, actrita?

Cate calitati zac neexploatate?

Nu critic ( nu mi permit). Constat.

In ritualurile oamenilor destepti, cand vrei sa afli cine -ti este cel mai mare dusman, ti se indica oglinda :-).

E minunat sa fii partenera cuiva. E perfect sa nu te rezumi la asta. 

Femeia este intr-adevar un amalgam de calitati. Dar, rar constientizeaza. Fascineaza prin intreaga ei fiinta: piele, podoaba capilara, priviri, zambete, gesturi. A fi senzuala, nu inseamna a fi vulgara, iar feminitatea, gingasia, eleganta sunt calitati supreme care conteaza mai mult decat buzele pline si silicoanele expuse.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Si subtirimea taliei conteaza. Primul contact e vizual. Dar trebuie sa pui pret pe tine si sa ti valorifici calitatile care te definesc ca femeie. Egalitatea intre sexe nu exista. Exista egalitate intre drepturile sexurilor. Si asta e altceva.

Egalitatea in drepturi inseamna ca si femeia poate ( si chiar trebuie) sa fie independenta financiar, intr- o functie de top, sa aiba propria afacere si diplome inramate, sa si urmeze pasiunile, sa experimenteze, sa se imbrace cum simte, sa si exprime opiniile, sa simta placeri, s.a.m.d, etc, etc.

Am citit recent un comentariu la unul din  posturile mele, pe care, fiind prea lung, o sa l sintetizez, pastrand desigur ideea:" in tara noastra prin propriile forte rar ajunge o femeie sa fie bogata cat e tanara(..) populatia in general traieste dintr-un salariu mediocru, si atunci e normal ca o fata sa isi doreasca mai presus decat cariera iubirea (..) asteptati pana la 40 de ani sa fiti cu afacere proprie, genti prada si limuzina si veti fi printese bune de maritat. nu e firesc sa te mariti la 19 ani si sa fi in umbra lui, dar nici printesa nu esti la 30-40 daca doar cariera iti tine de cald". 

N am afirmat vreodata ca iubirea trebuie exclusa din viata femeii. Am sustinut ca femeia trebuie sa se dezvolte, in pararel cu barbatul de langa ea, pe toate planurile : financiar, profesional, spiritual, afectiv, intelectual.

Oricat am vrea noi sa zicem " nu exista", exista zeci, sute de mii de cazuri in care femeia atunci cand il gaseste pe el ( frumos sau potent financiar sau amandoua)  intra intr-o zona de confort, se dedica lui in intregime, renunta la job pt a face curatenie in casa, si/sau ....... ( completati pe linia punctata).

Realizata la 30-40 de ani? Ar fi minunat. Mai rau ar fi, la 30-40 de ani sa fii parasita, inselata, maltratata, cu 2 copii pe care trebuie sa i cresti. Si atunci? Pe ce drum te asezi daca nu ti ai dezvoltat abilitati, relatii, pasiuni, cariera?

Bineinteles, drumul spre reusite e greu, e anevoios, e descuranjant deseori. 

Dar femeile de succes exista si astazi. Am participat recent la un eveniment numit astfel. Acolo au fost premiate femei de afaceri, femei cu o cariera spectaculoasa, femei-model. Daca vreti sa cititi despre ele, o puteti face aici. 

Pe langa cele premiate la evenimente mai am eu o lista intreaga cu nume de artiste, femei curajoase, independente.

Astfel de femei te inspira, te motiveaza si te fac sa ti promiti ca o sa ajungi si tu asa.

Schimbari si inceputuri

E luni. Dimineata. Privesc orasul prin ferestre mari. Cladiri inalte de sticla, blocuri cu acoperisuri vechi, case cenusii si impozante. O metropola, plina de sunete si povesti.


Melodia ascultata imi trezeste amintiri. Versurile, abia auzite, le stiu pe de rost. Le am fredonat de multe ori.

 "Oamenii se schimba", mi-a spus.

Il chestionam cu incapatanare:

  "De ce relatiile se sfarsesc?"

Riduri fine i se conturau in jurul ochilor frumosi in timp ce un zambet scurt i se ivea in coltul gurii. 
Ma fascineaza ochii lui. Exprima multe, ascund multe. El, un barbat complex, iar eu usor (i)matura.

Ma dezbracam cu gesturi lente si ma fixa cu privirea.

- Te imbraci clasic,  in culori prea inchise pentru varsta ta.

   "Black is such a happy color, darling".

Am gandit, dar n am raspuns. Hainele colorate nu ma reprezinta, si ori de cate ori imi colorez garderoba, tot la haine negre ma intorc.

-  Tu esti o persoana atat de linistita.

  "Sunt? "

Gandurile mi-au ramas neexprimate. Asa sunt perceputa acum. Persoane diferite, m ar descrie folosind cuvinte diferite. Antonime?

E dimineata unei zile de toamna si soarele inca straluceste cu aplomb.

 " Oamenii se schimba" imi spun acum.
"La fel si emotiile. Ce incantare si ce dezamagire!"

Imi termin cafeaua.
Deschid fereastra si las adierea sa imi mangaie parul. O noua zi, o noua saptamana si poate alte inceputuri.

Jurnalul unei amante

Ieri, datorita Carinei, am descoperit un blog foarte mijto. Titlul, sugestiv, promitea pareri personale, povesti picante, experiente impartasite. Voiam sa aflu (daca nu stiam deja) ce inseamna sa joci rolul de amanta.
Citesc. La inceput cu scepticism, apoi cu interes. Randurile nu mi ofera un raspuns, in schimb imi dezvaluie identitatea unui personaj fascinant. Autoarea, necunoscuta, sustine ca personajul fascinant exista si e chiar ea. Asa sa fie?

Ii spun Carinei ca mi ar placea sa o intalnesc si mi raspunde ca anonimatul e de inteles in cazul ei. Povestile  prea indraznete pot fi spuse doar din spatele unui monitor.

Nu cred. Sunt prea multe personaje minunate in carti si prea putine in realitate. Povestile indraznete ar trebui glasuite tare, in public. Ca sa inspire.

Blogul de care vorbesc e un manifest pentru libertatea de a fi tu. Femeile afirma prin comentarii ca invideaza viata pe care cuvintele scrise cu pasiune le o dezvaluie. O invideaza, dar nu o traiesc.

Pentru ca e nevoie de curaj sa inseli un sot sau sa fii tu cea cu care un sot insala, sa traiesti nopti de extaz si clipe de solitudine, sa ai numarul iubitilor echivalent cu cel al anilor.

Barierele noi le construim. Mintal. Alegem sa ne complacem in banal si monotonie cand putem trai aventura si extraordinarul.

Din Jurnalul unei amante:

" M-am intors frematand de viata si cu o dorinta vie de a incerca tot ce e posibil in viata asta (..) Mi-am legat incheietura mainii intr-o bratara aurie, delicata, in forma de sarpe, de la Tiffany, ca sa imi amintesc mereu de cele mai frumoase zile din viata mea, de setea nebuna de a-mi inventa singura stilul de viata, credintele, pacatele.

Sunt fericita. Sunt foarte fericita."

Ah, si cat ma incapatinez sa cred ca e reala.

La strada - Inghetata preferata

Am descoperit in urma cu ceva timp ( nu mult) o inghetata foarte gustoasa. Recunosc, am ales o pentru ambalaj. M au incantat cutiutele viu colorate si frigiderul roz cu buline albe :) M am decis greu asupre unei arome si am optat pentru inghetata- sorbet de coacaze. Aroma si  gustul intens m au incantat de a dreptul. Am gustat si inghetata cu menta si ciocolata La Strada care este la fel de yummy.

Mie cand imi place ceva, chiar imi place. Asa ca am cautat repejor brandul pe fb si internet ( sa devin fan in mod oficial) si am descoperit ca La strada- CONTEMPORARY GELATO e brand romanesc. Wow!
Un brand romanesc atat de chic si profesionist? Da!


Eu asociez inghetata La Strada cu tinutele stilate si colorate ale pasionatilor de moda. Mi se pare accesoriul perfect pe timpul verii: cute, delicios si racoros :)



Etalandu-mi pe deplin nationalismul, inscriu La Strada in top pe lista de Favorite. 

Cine esti?

Subiect dramatic si de actualitate: Singuratatea. Ce ne facem si ce facem ca sa o tinem la distanta?

Solutii sunt: iesiri in club, iubiti pe care nu-i iubim, seri cu fetele, discutii non stop pe whatsapp, ochii tintiti pe ecranul telefonului si degetele lipite de tastatura.

 Ma inspaimanta comportamentul oamenilor de astazi. Am devenit dependenti de tableta, i phone si facebook. Cine cu cine s a combinat, unde a iesit ala, cum s a imbracat aia. Am ajuns acasa si am deschis televizorul sau youtube-ul. Orice care sa faca zgomot si sa nu le permita propriilor ganduri sa se faca auzite.

 Ce ti lipseste cand ajungi acasa si te intampina linistea?

O mana care sa te imbratiseze, un cuvant care sa te incurajeze, asigurari si validari: esti o persoana importanta, iubita, dorita.  Nevoia de apartenenta si dragoste e inscrisa in categoria nevoilor umane fundamentale si fara aceste sentimente simtim goliciune in viata noastra.

In contrast cu  propriile nevoi, ne am  instrainat unii de ceilalti si ne am atasat de lucruri. Haina ta preferata, masina ta, apple'ul tau, colectia ta. Dar fata care iti zambeste suav din pictura de pe perete nu saruta, nu atinge si nici in pat nu poate fi bagata...:)) Trist?

O prietena nu suporta singuratatea. Imbratiseaza tableta si converseaza pe messenger pana in zorii zile, o indragostita nu se dezlipeste de iubit, un ravnit barbat de 40 se afla in pragul unei depresii si isi regandeste stilul de viata: vrea  una pe viata, nu una pe noapte.

Toti, insa, refuza sa se bucure de propria companie si definesc timpul petrecut cu sine ca fiind plictisitor.

Daca pentru noi suntem plictisitori cum avem, pretentia ca pentru ceilalti sa fie o incantare prezenta noastra?

Aici e tragedia, noi avem nevoie de altii in viata noastra pentru a completa niste lipsuri. Esti suparata, vrei pe cineva care sa ti alunge tristetea cu bagheta si sa ti redea instant bucuria, ai probleme, vrei un erou care sa ti le rezolve, n ai bani, ai nevoie de un multimilionar care sa ti doneze sume si sa ti plateasca facturile.

Sunt exagerari?! E pura realitate! Cauti o persoana care sa corespunda nevoilor tale. Tu vrei ca celalalt sa fie cum vrei TU, nu cum e EL.

Tu nu esti in stare sa fii cum vrei Tu, si ai asteptarea ca altii sa fie? Arati cum vrei? Te comporti cum ti ai propus? Respecti promisiunile pe care ti le ai facut la inceput de an si in miez de noapte??!

 De cate ori ti ai promis un lucru si l ai incalcat?  De ce vrei ca mama ta sa fie mai puternica, tatal tau mai bogat, iubitul mai prezent? Ei sunt asa cum sunt.

Tie iti revine sarcina sa te ocupi de tine si la tine trebuie sa produci schimbarile.

Daca ai fi astazi fericita, impacata, mandra de tine, n ai mai avea asteptari de la ceilalti, ci relatii frumoase.

Amintirile te tin legata de trecut, proiectarile iti dau sperante pentru viitor si prezentul nu te satisface.Si cum sa te satisfaca? Azi, la 20 te uiti in oglinda si ofetezi" ce fata am!" si peste alti 20 o sa tanjesti dupa pielea fina si lipsita de riduri. Halal gandire! Amanam, speram, visam, pretuim ce avem si pe cine avem, cand nu mai avem. Ne ratam viata fara sa stim cine suntem si de ce suntem capabili.

 De ce te inspaimanta singuratatea si linistea? Fiindca opresc zgomotul exteriorul si l fac auzit pe cel interior, dar te ai gandit vreo clipa ca  ele iti pot oferi rapunsul la intrebarea din titlu?