joi, 25 septembrie 2014

O artista






Iubesc viata artistilor. Mereu mi am dorit sa fiu unul dintre ei. Nu actrita si nu cantareata. Desi ma fascineaza feminitatea si gratia persoanajelor feminine din filmele vechi. Ma incanta si spectacolele opulente ale celor de pe scena. Dar nu. As fi vrut mai degraba o cariera care sa nu ma expuna atat de mult.
O pictorita, sa fi dat viata celor mai adanci fantezii. Imi plac culorile si singuratatea. Dar imi lipseste talentul. Puteam sa-l fi mostenit de la tata,  nu l-am mostenit...

Atunci as fi putut fi o dansatoare cu un trup frumos. Nu o balerina. caci ele sunt prea delicate. O dansatoare de flamenco. Sau tango. As fi ales un dans care sa exprime feminitate si erotism. Sa exersez cu pasiune opt ore pe zi. Sa port rochii rosii mulate pe talie, o floare la ureche si parul strans in coc.

Sau as fi putut sculpta. Forme complicate si greu de inteles. Asa ca mine.
Sau poate as fi putut crea din materiale fine vesminte in nuante soft. Sa imbrac silutete diafane. Sa  traiesc intr-o lume a luxului si a inovatiei. Ca artistii care se ascund in spatele brandurilor. Sa fiu o excentrica, definita prin stil si unicitate.

As fi putut fi fotograf. Sa calatoresc in lumea- ntreaga si sa fotografiez femei. Nud.

Sau poate as fi putut fi o actrita. De teatru.  Ratata si necunoscuta. Si nu mi-ar fi pasat. As fi avut  vise nerealizate si sperante eterne ca se vor realiza. Mi as fi daruit inima unui regizor mai in varsta. Cu ochii negri si alungiti si pielea aramie. Care m-ar fi inselat. Si parasit. Dar pe care l-as fi iubit. 

As fi putut fi scriitoare. Si poate o sa fiu. Dar imi lipseste timpul, desi perspectiva  imi pace. O camera a creatiei,  inalta si cu tapet, o biblioteca plina de carti, tablouri cu siluete pe pereti, un fotoliu jos in spatele unui birou mare. Un laptop deschis nonstop si muzica ambientala. Ferestre mari cu draperii albe. Fum. Daca as fi scriitoare as fuma. Tigara dupa tigara. Si as bea. Vin. Minimum un pahar pe zi. Sa- mi faciliteze inspiratia. Si as risca. Mult. Ca sa am ce povesti.









Cand voi fi artista, orice fel de artista voi purta ruj rosu pe buze si rochii lungi, mulate pe trup. Cu spatele gol. Si blanuri scumpe. Si ochelari cu rame rotunde. Si voi avea un tatuaj. Doua, trei. Si o singura atitudine: " i don't give a fuck".



2 comentarii:

  1. 'misto artisto, continua asa si chiar o sa devii o scriitoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. am ramas in camera cea inalta..cu ochii la tine. imi revin

    RăspundețiȘtergere