A fost odata...

A existat candva, in viata fiecarei fete, o perioada de glorie numita "gasca mea". Popcorn, pizza si filme de amor. Barfe si discutii despre una unii despre alta altele, cu orele la telefon. Sesiuni de shopping in magazinele preferate si sesiuni de shoturi in pubul central. Cafele, cafenele, sfaturi sincere si ras isteric. Situatii ce pareau eterne.

Intrebarea este: dureaza gasca "tinere si nelinistite" pentru totdeauna ?

Sunt vechile prietenii de actualitate? Sau au devenit cele cu care imparteam momente si secrete, persoanele cu care nu mai avem nimic de impartit?

Anii trec si, inevitabil, aduc cu ei schimbarea. A noastra si a lor. 

Responsabilitatile cotidiene se (ne) modifica, devenind din ce in ce mai numeroase si solicitante.

Si intre un job cu program peste program, un nou iubit, ore zilnice de sala si cursuri saptamanale de limbi straine parca nu mai avem timp de conversatii lungi la telefon si betii. 

Apar cunostinte noi care se transforma in legaturi si influente noi. Ajungem sa traim o viata agitata si proprie care ne separa de ce experimentam odata, la comun, in gasca.

Dar, cand nu investim cu regularitate in vechile relatii, asezandu-ne toate 6 la o masa, ce vom avea de povestit?

Prietenii de ieri, necunoscutii de azi?

Viata  este asemenea unei calatorii pe parcursul careia ne facem buni camarazi de drum. 

Si ma intreb, cand alegerile ne asaza pe cai diferite va exista mereu o intersectie unde ne vom regasi? Sau vom zambi la ce a fost si vom merge mai departe, pe drumuri paralele?

Reprezinta infidelitatea motiv de despartire?

De ceva vreme stau si ma gandesc la regulile dupa care este formata societatea. Traim intr-o lume reglementata prin legi clare, acceptate si aprobate in unanimitate de cetateni model.  Un set de reguli nescrise pare sa guverneze si relatiile interumane: dintre ele, dintre ei, dintre ea si el.

Dar, in cazul legaturilor stabilite intre oameni sunt implicate si sentimentele. Stiu acestea sa functioneze dupa norme?

Si oprindu-ne asupra relatiilor de cuplu,  nu se complica lucrurile si mai mult?

Voi  lua drept exemplu o situatie "clasica". Ei sunt impreuna de multa  vreme. Timpul care a trecut a adus cu el schimbari. Ea si a schimbat culoarea parului si tabieturile, el jobul si pasiunile, impreuna si au schimbat domiciliul si cumva, felul de a fi. Cand toate se schimba raman sentimentele intacte?  

Cat dureaza dragostea? Se transforma ea pe parcurs in atasement si atat?

Peste un timp daca unul dintre cei doi va fi inselat, cine e de condamnat?

Infidelitatile se gasesc la tot pasul. Cele comise de ele par sa fie mai putine la numar si mai greu de descoperit, cele comise de dansii par sa atinga numere mari si sa fie (mai) usor de depistat.

Intrebarea care se cere e: ce determina infidelitatea?

Se afla in spatele scuzelor pe care le rostim cand suntem prinsi cu mata-n sac, nevoile trupului sau ale sufletului?

Analizand si intreband, am concluzionat ca o persoana gaseste ceva in acea infidelitate, un fior, un sentiment, o stare si poate si mai mult. Altfel, de ce parinti cu copii mari si ar pune familia in joc?

Cand un partener descopera " tradarea" simte ca nu doar el a fost inselat, ci si increderea si asteptarile sale. E o situatie de netolerat. Nimeni nu vrea sa ajunga acolo, dar cumva, mai devreme sau mai tarziu, cu totii ajungem. 

Am fost programati sa cerem si sa credem in fidelitate. Si ma intreb, e in natura omului sa fie infidel?

Poate fidelitatea nu e altceva decat un concept inventat si mostenit din mosi stramosi...  Greu de acceptat?!

Si totusi, fara a se lasa dirijate de reguli,  instinctele si emotiile umane danseaza in propriul lor ritm. Si uneori muzica auzita doar de ele, ne da viata peste cap.


Vom fi si noi cele cu care se insala, care vom insela sau vom fi inselate? Si in loc sa ne impotrivim, n ar trebui sa acceptam ceea ce nu putem schimba?!

Noul An: O copie sau un original?

Prima zi din noul an. 2015 e aici.  Ne va aduce lucruri magice sau va fi o repetitie a anului ce a trecut?

Sarbatorile s- au sfarsit. Si nu peste mult timp locurile din banci si de la birouri vor fi din nou ocupate. Seminarii. Joburi part time. Joburi full time. 

Problemele cotidiene vor reveni, aducand cu ele sefii, agitatia, lipsa timpului si stresul.

Planurile marete facute cu ore in urma cum le vom indeplini?

Am capatat destula experienta in ceea ce priveste promisiunile facute la fiecare inceput de an. Si  stiu ca ele vor fi uitate de indata ce ne vom intoarce la  solicitanta realitate de zi cu zi...

Un job full time prost platit si o relatie cu probleme nu ne vor permite sa si slabim. Vom relua meniul cu sandviciuri in pauza de masa si vom alege o ora la tv in locul uneia la sala. 

Sigur, peste un timp, la un eveniment important, rochia preferata va ramane tot in dulap.

Fiindca indiferent despre ce sunt planurile noastre, ele raman deseori la stadiul de planuri.

Motivatia, entuziasmul si perseverenta dispar dupa prima jumatate de incercare.

An Nou. Vechi tipare de gandire si comportament?

Tanjim dupa schimbari pe care doar noi le putem produce. Vom indrazni?

Vor fi aceste noi 365 de file copii xerox? Sau le vom umple cu povesti multicolore si de succes?

Asa cum zicea cineva mai intelept: "Unii asteapta un an mai bun, altii si-l fac."