Drama vinde, nu fericirea

Cel putin doua cititoare de la mine de pe blog sunt îngrijorate si cred ca sufar de nu mai pot. Le spun ca sunt bine, chiar foarte bine... iar daca vor sa vada ce mai fac, sa imi dea un telefon.

Adevărul.

In binecuvântata mea viata am fost fericita de mai multe ori decat am fost trista. Însă, momentele mele de bucurie nu-s pe blog. Unii cred ca ma dezvalui cu fiecare post. Si da. Si nu. Scriu pentru mine, si scriu pentru voi. Sunt conștienta ca ceea ce e scris, poate fi si citit.

Am fost îndrăgostită de putine ori şi nu cred ca am iubit vreodată. Sau nu asa cum mi-am dorit. Ca in carti. In mare parte fiindca mi-a fost frica. Si apoi, fiindca am fost imatura. Si egoista. Dar cati dintre noi stiu sa iubeasca?

- Cand iubesti faci lucrurile pentru celălalt necondiționat.

Eu nu le-am facut. Dimpotrivă. In relatiile mele a fost mereu vorba despre mine. Am ascultat mult, dar am inteles putin. Am avut pretentia ca eu stiu mai bine. Am fost inteleapta cum numai bătrânii stiu. Dar n-am avut rabdare, si nici diplomație.

"Egoul unui bărbat e la fel de fragil ca inima unei femei". și cand nu tii cont de asta, pierzi.

M-am încăpățânat mereu sa vad dragostea ca pe un deziderat inalt. Atat de inalt ca, iata, nici eu nu l-am atins. Acum regret tot ce n-am facut.

Am suferit, mi-a lipsit, am dus dorul. Dar timpul le vindeca pe toate, iar tristețea desi nu e plăcuta, e singura emotie care te invata...in definitiv...
In curand va incepe ploaia și o aștept. Stiu ca vor urma schimbări si sufletul mi-e pregatit.

*Aici, in lumea virtuala, si eu ma descopar uneori. Mai dramatica, mai inteleapta, mai romantica. Si imi plac, poate, mai mult. Dar orice post reda doar fragmente din viata, si nu tot ansamblu. Iar eu sunt mai complexa de atat...