Tu vrei ceea ce nu mai poti avea si vrei tocmai fiindca iti este inaccesibil acum. Stii, e o chestiune pur psihologică. Dar daca s-ar întoarce, l-ai refuza.
Te lasi purtata in stari de dor. Iti place sa fii acolo si nu vrei sa uiti. Reinvii amintirile doar de dragul de a umple cu ceva golul interior. Privirile, trăirile, discutiile. Atunci cand erati impreuna nu iti erau îndeajuns. Asa ca tu nuanțezi trecutul ca sa il dorești tot mai mult. Nu iti amintești ce ai trait, ci ceea ce iti amintesti devine ceea ce ai trait.
Te-ai dezvaluit lui. Si ti-a placut. I-ai povestit si l-ai lasat sa te vada fix asa cum esti. Vulnerabila si fara masti. Dar el nu a inteles foarte mult. Daca intelegea, ramanea. Mai frumoasă decat ai fost tu cu toate slăbiciunile tale, nu va fi nimeni altcineva. Sa nu iti para rau nicio clipa ca ti-a batut cu putere inima.
- Si pana la urma ce ai fi vrut? Sa te plictisesti? Esti mai fericita acum, in toata suferința ta, decat erai altădată cand nu iti păsa.
Ai simtit profund. Oricat incerci sa simplifici, sa stergi, sa ascunzi, cu fiecare rand te dai de gol. Acum tanjesti dupa intensitatea aceluiasi sentiment, si, stii... l-ai putea avea cu altcineva... Dar esti pregatita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu