Emotiile lunii noiembrie

Mi e dor. De el. De noi. A trecut prea mult timp de cand nu ne am vazut. Beau dintr-un pahar mare cu vin. Rosu. Dintr o sticla daruita primita cu drag. Cant,  eu nu stiu sa cant, recit versurile unei melodii. La nesfarsit. Aceeasi melodie.  

Vaya Con Dios - How We Lose (how We Win).  Reflecta exact ceea ce simt.

Privesc in trecut. Mai bine in viitor. Viitorul e plin de sperante. Eu sunt plina de sperante.

"We dont know what life will bring
But I tell you the future is waiting..."

I m waiting. For him. 

Iubitul meuuu florile de la tine au inflorit. Toate. Si incep sa se ofileasca!! 

Buchete de flori salbatice imi inveselesc garsoniera. Cu pereti inalti. Albi. Lipsiti de culoare. 

- "Voi picta pe un perete. Fete dezbracate si inocente". i am spus razand.  "Cand vii?"

- "Saptamana viitoare. Poate." 

Saptamana viitoare e abia... luni.  

- "De ceva vreme esti doar vocea dintr-un telefon". i am raspuns imbufnata.

 Si el a ras.

O ora tarzie. Si aceeasi melodie. Beau din paharul cu vin. Doar indemnul lui Hemingway m-a indemnat sa deschid laptopul si sa scriu. Cu speranta ca paharul ma va inspira. Dar eu nu voi mai edita.

Si e adevarat. Ai devenit o voce senzuala dintr-un telefon indepartat. Si astazi nici macar n- ai sunat...